Mai are sau nu România nevoie de un plan de țară? (opinie)

Recunosc că mă așteptam la o cu totul altfel de campanie electorală, mai ales pe fondul tensiunilor din ultima perioadă legate de guvernare, modul în care executivul a înțeles să gestioneze modificarea legilor justiției și codurile penale, precum și poziționarea noastră ca stat membru cu drepturi depline într-o Uniune Europeană ce a primit de câteva luni și o nouă conducere.

În schimb, totul a părut mai degrabă o figurație ieftină, lipsită de dezbateri publice pe subiecte de interes, cu accente fine de “bombițe” media care răspândesc emoție și trăiri intense în rândul simpatizanților de partid și o competiție surdă, în care nimeni nu speră la premiul cel mare, ci la cel de consolare.

De viitorul românilor se vorbește tot mai puțin.

Vorbesc de viitorul ăla sănătos, nu la gogoșile de campanie.

Mă tot gândesc la chestiunea asta cu planul de țară de vreo două luni, când după alegerile europarlamentare am simțit că se apropie un moment zero, un fel de restart în termeni “calculatoristici”😊.

Vă spun cu mâna pe inimă că acel candidat care ar fi atins acest subiect, m-ar fi convins să-i acord votul în secunda unu, dar dacă nu s-a întâmplat, hai să vă povestesc cum aș vedea eu un asemenea demers.

Oare cum ar fi dacă primul om în stat ar convoca într-una din sălile de la Cotroceni, specialiștii României pe principalele domenii de interes public?

Da, ați auzit bine, specialiștii României, ăia care sunt acum oripilați de cum s-au manifestat conducătorii noștri sub-mediocrii de care tocmai am scăpat și care s-au dat deoparte dintr-un motiv sau altul, dar care atunci când deschid gura, generează date concrete, cifre, soluții.

Îmi imaginez o discuție axată pe dezvoltarea pe termen mediu și lung a ramurilor importante cum ar fi educația, economia, infrastructura, sănătatea sau cercetarea, care să se poarte cu oameni care nu sunt neapărat înregimentați politic, dar care au în spate activitatea, experiența și viziunea necesară pentru a trasa principalele direcții spre care trebuie să ne îndreptăm pentru a începe să sperăm la un stat european sănătos. Nu spun dezvoltat, pentru că e drum lung până acolo, dar spun sănătos pentru că avem șansa de a ne vindeca de virușii comunismului, ai imposturii și ai mentalităților individualiste.

Viitorul președinte poate fi chiar și cel care împarte pizza atunci când e nevoie de o pauză de relaxare, după discuțiile intense ce vor genera implicații masive asupra viitorului nostru, al tuturor. Important e ca atunci când direcțiile au fost trasate, setul respectiv de măsuri să fie atât de bine promovate de el și de neatins de niciun partid politic, încât oricine ar veni la putere, să nu îndrăznească să se abată de la parcursul aplicării lor.

Îmi imaginez și presa în acea sală. Toată presa, indiferent de orientare. Transparența poate înlătura orice încercare de manipulare prin distorsiune a realității. Atunci când scrie negru pe alb, griul nu mai are loc în ecuație.

Știu, visez, dar dacă totuși într-un viitor apropiat, elitele României s-ar așeza la o masă care să nu fie neapărat o lojă a vreunei caste și cu drag de țară ar spune “gata, nu ne mai putem permite ca unii sau alții să facă țara asta de râs în lume” și ar stabili ei agenda publică, iar partidele politice ar deveni interfața care să pună în aplicare măsurile identificate?

Cred că viitorul președinte al României trebuie să își înțeleagă pe deplin rolul și responsabilitățile, pentru că viitorul nostru ca stat depinde de politica sa managerială. De fapt o țară se aseamănă cu o companie care trebuie să fie condusă eficient dacă dorește să supraviețuiască.

Mi-ar fi plăcut ca aceste alegeri să fie un moment de restart.

Mă gândesc serios și la cuvântul patriotism. Știu, zace într-un sertar prăfuit al vocabularului românesc atacat frontal de formatorii de opinie ce ar fi trebuit să fie un exemplu pentru societate dar care s-au transformat în jokeri ce jonglează cu reputația acestui stat chinuit.

Dacă aș fi avut ocazia să le pun două întrebări candidaților, acestea ar fi fost:

1. Mai are nevoie România de un plan de țară?

2. Cum înțelege viitorul președinte al României noțiunea de patriotism considerând contextul actual?

Vă muțumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri și sper ca cei care vor câștiga în final să fim noi, românii!

Cu respect,

Dorin Chirilescu

1 comment
  • Florentina Dirdala
    8 November 2019 at 21:49

    Foarte buna ideea cu specialistii. Din pacate, asta chiar este o solutie/ abordare la care doar putem visa.

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.