#Colectiv prin ochii mei

proteste-bacau

Ştiu că scriu mult de obicei, dar de data asta ai răbdare şi citeşte până la final. Merită.

Mă tot bate gândul de ceva timp să scriu nişte rânduri legate de acel eveniment care a reuşit să strângă împreună peste 3000 de băcăuani într-un oraş compleşit de un sistem corupt şi ineficient şi cred că acum e momentul potrivit.

Cum s-au petrecut evenimentele PRIN OCHII MEI. FĂRĂ MANIPULĂRI.

Totul a început de ziua mea, pe 30 octombrie 2015, pe care am petrecut-o mai mult acasă, după ce am văzut la ştiri nenorocirea… Fusesem în oraş cu câţiva prieteni şi rude cu gândul de a sărbători, dar am renunţat. Eram şocaţi.

Am anulat şi cantarea de a doua zi de la Vertigo, în spirit de solidaritate faţă de cei afectaţi. Toate trupele au făcut-o.

Discutam cu George, colegul de la bass şi chiar ne gândeam că o asemenea nenorocire ni s-ar fi putut întâmpla şi nouă, deoarece concertaserăm şi noi în localuri de acel gen, şi apoi te gândeşti…

N-am reuşit să dorm sâmbătă noapte, şi în timp ce mă conversam cu Bogdan Ciubotaru, am hotărât să facem ceva. Simţeai nevoia aia să ieşi din casă, să tragi pe cineva de mânecă.

Am stabilit să ne adunăm cu câte o lumânare şi să facem un marş funerar în semn de doliu a doua zi. Adică duminică, 01.11.2015.

Astfel subsemnatul şi Bogdan Ciubotaru am organizat în centrul Bacăului un Marş al tăcerii (Silent Walk), în memoria persoanelor care şi-au pierdut viaţa în nefericitul eveniment din incinta clubului Colectiv din Bucureşti, dar şi pentru a trimite un semnal de susţinere familiilor îndurerate.

Aici e evenimentul de pe facebook, pentru cei cu memoria scurtă sau selectivă.

A scris şi domnul Ghingheş despre eveniment: click aici

La marş au participat aproximativ 500 de persoane, iar la final am depus cu toţii lumânările pe treptele prefecturii.

 

marsul-tacerii-silent-walk-bacau-pentru-colectiv-1

Nu prea aţi pomenit despre evenimentul de duminică dragilor, unde 500 de oameni au aprins lumânări alături de mine şi Bogdan Ciubotaru… dar aşa-i şi cu manipularea asta. Cine dă mai mult!?

Apoi chiar de luni a început să ne scrie lumea, “când ieşim?”…”hai să ne organizăm!”…”la Bucureşti lumea e în stradă, noi de ce nu ieşim?”…

Astfel am făcut un grup în care se regăseau printre alţii, Marian Dămoc, Bogdan Ciubotaru, Cristian Ghingheş, Petrică Dănilă, Gabi Postolache şi am început să ne organizăm pe facebook prin Evenimentul de pe 4 noiembrie 2015.

Chiar în dimineaţa de 4 noiembrie m-am dus împreună cu Bogdan la primărie şi am depus cererea pentru aprobare a mitingului.

Marian Dămoc şi Cristian Ghingheş ni s-au alăturat spre după-amiază, cel din urmă venind de la Bucureşti.

Sincer nu ne imaginam că va veni atât de multă lume. Vă puteţi da seama şi din cererea depusă, că estimam un număr maxim de 1000 de persoane. Au venit peste 3000. era plin până la scările Casei de Cultură.

Mă iau şi acum fiorii când mă gândesc ce clipe au fost…

Să vă spun cam ce emoţii am avut? Cred că din momentul în care jandarmii ne-au avertizat că suntem răspunzători de orice se întamplă oricui, am realizat ce responsabilitate era. Aşa am făcut rost de porta vocea aia nenorocită, pentru că ne-am dat seama că nu aveam cum să ne înţelegem cu oamenii….

Cum naiba te înţelegi cu 500 de oameni? Dar au venit 3000!

Amigos, era clar că niciunul dintre noi nu se pregătise pentru a vorbi, a avea vreun discurs, iar rolul acelei portavoci era şi el la fel de clar…să comunicăm cu oamenii. Drept dovadă că şi bateriile s-au dus în maxim 30 de min.

Dar dă-i cu manipularea asta mizerabilă cu călcatul pe lumânări. Nimeni din echipa noastră nu a făcut aşa ceva. Ba din contra, cred că pompierul care stătea la baza scărilor poate confirma oricând cum la solicitarea dânsului, aminteam periodic celor de lângă scară să nu stea aproape să nu li se aprindă hainele.

Ce căutam noi acolo? Acelaşi lucru pe care îl căutau şi cei din Bucureşti care erau deja în stradă de 2 zile…amigos…

mesaj

Când am făcut apel ca lumea să vină aproape de scări, la îndemnul jandarmului, şi-au făcut apariţia şi acei oportunişti. Mâcâială and company, pe care cine naiba îi luase în calcul.

Echipa noastră de pe scări era compusă din Marian Dămoc, Cristian Ghingheş, Andrei Andronic şi cu mine. Nenorocitul de mine. Restul fie veniseră acolo să influenţeze, fie să îşi exprime şi ei revolta, dar fără legătură cu vreunul dintre noi.

Să nu credeţi că la o adunare de acest fel, cei care apar acolo se aşează pe categorii….la stanga cei cu facultate, la mijloc cei cu dosare penale iar în dreapta rockerii. Apropo…şi eu sunt rocker. And proud of it.

Am ajuns printre lumânări FĂRĂ SĂ CALCE VREUNUL PE ELE pentru că încercam să scăpăm de acei indivizi care tot încercau să confişte portavocea. Ştii tu care sunt aia, revoluţionarii de carton.

Probabil trebuia să le las portavocea să scrieţi despre mine şi colegi a doua zi că am servit un miting pentru nişte oportunişti. Sau poate că facem parte din nişte organizaţii obscure.

Atât pot să spun, că în timp ce alţii stăteau la căldurică noi am ieşit cu inima şi cu ideea nebună că se produce un declick. Ce a urmat vedem cu toţii.

Atunci nu aveam blog. Fraierul de mine. Acum am, şi nu mă poate cenzura sau manipula nimeni. Scriu exact ce şi cum gândesc.

Îmi aduc aminte că priveam în mulţime şi vedeam părinţi cu copii ce strigau împreună împotriva unui sistem. EXACT CA LA BUCUREŞTI.

Tot ce strigam noi strigau cei din faţa noastră…a fost o seară nebună ce îmi dă fiori şi acum când mi-o amintesc, şi nu cred că voi uita vreodată imaginea a 3000 de oameni care au decis să arate întregii ţări că la Bacău nu se doarme!

M-am oprit din tremurat cred acasă…nu te întâlneşti cu aşa ceva în fiecare zi.

Uite un alt clip, în care nu apar lumânări ci oameni care se exprimă liber.

Şi aici…

A scris şi Irina Amalia Băcăoanu despre eveniment Click pentru articol  …o lady din toate punctele de vedere.

Şi Vlad Popovici a relatat evenimentul… Cick aici pentru articol

APROPO, da, eu sunt CHELBOSUL cu portavocea din poza de sus!

Simţeam nevoia să povestesc lucrurile astea, şi ar mai fi de zis, dar te-am ţinut destul pe pagină. Iti multumesc pentru răbdare.

Uite şi câteva cadre pe care nu le găseşti uşor:

IMG_6866IMG_6867IMG_6871

 

 

Sursa foto: Vpopovici.com

img_1554img_1555

img_1557

 

Respect pentru toţi cei care au ieşit pentru schimbare!

 

Dorin Chirilescu

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *